Aud zilnic oameni care se plâng. Se plâng de orice lucru indiferent de nivelul de importanță sau gravitate al acestuia. Am auzit de la ”ce rău e că n-am bani” până la ”ce rău e că n-am loc în ratb”. În fiecare zi persoanele își taie singuri craca (în încercarea de a mă exprima mai direct) plantând semințele unor lucruri negative, a tristeții și a supărării.
Marea problemă e însă că nimeni nu face nimic în această privință. Poate că am fost puțin cam dur, prea puțin fac ceva în această privință*. Când ați văzut ultima dată, ca idee, o persoană care după ce a spus că nu-i convine ceva a și luat atitudine și a făcut ceva în încercarea de a rezolva problema? Probabil acum foarte mult timp sau chiar niciodată. Eu am învățat să nu mă mai plâng. Uneori uit de asta și o mai fac dar realizez că nu bine și mă opresc. Dacă pot face ceva pentru a schimba situația bine, dacă nu iarăși bine.
În perspectiva mea ar fi ok ca lumea să fie educată să nu se mulțumească doar prin a se plânge ci și prin a lupta pentru a trăi mai bine. Nu-ți place în autobuz? I-ați o bicicletă și mergi singur iar ca un plus convinge-ți și toți prietenii să facă asta. Dacă toată lumea ar face așa mijloacele de transport în comun ar fi pustii. Nu-ți plac comisioanele pe care le percepe banca la care ai contul? Mută-te și, la fel ca mai sus, convinge-ți și toate cunoștințele să o facă! Fâcând mai multe persoane acest lucru până la urmă își vor schimba stilul iar totul va fi pe placul vostru.
Ce-am spus mai sus sunt doar câteva exemple venite pe moment dar care reflectă realitatea. Fără noi, oamenii de rând, nu ar mai exista companiile mari, statul și nimic ce are influență. Noi le dăm această putere și apoi îi lăsăm să își bată joc. Învătați să luați atitudine!